MODEL GRILE LICENȚĂ PSIHOLOGIE 2022 PSIHOLOGIA MUNCII
  1. Metodele utilizate în analiza muncii sunt grupate în trei categorii principale astfel:
    a. metoda chestionarului; metoda interviului; metoda observaţiei;
    b. metode calitative; metode cantitative; metode grafice;
    c. metoda inventarului de sarcini; metoda elementelor postului; metoda incidentelor critice;
    d. metoda bazată pe observare; metoda comparativă; metoda descriptivă.
  2. Care dintre tehnicile de analiză a muncii, menţionate mai jos, este structurată pe surprinderea şi
    descrierea obiectelor, informaţiilor, persoanelor, instrucţiunilor, raţionamentelor, prelucrărilor numerice
    şi a limbajului?
    a. chestionarul de analiză a funcţiei;
    b. scala abilităţilor solicitate;
    c. analiza funcţională a postului;
    d. analiza cognitivă a sarcinii.
  3. În cadrul tehnicii de analiză a muncii denumită analiza cognitivă a sarcinii sunt vizate următoarele abilităţi:
    a. aptitudinile cognitive; aptitudinile speciale; aptitudinile de relaţionare interpersonală;
    b. procesele de influenţare socială; nevoia de autoetalare; efectele unor variabile externe;
    c. abilităţile de reprezentare; abilităţile automatizate; abilităţile de decizie;
    d. abilităţile de reprezentare mentală; diferenţele individuale privind realizarea sarcinilor;
    comportamentele implicate în rezolvarea sarcinilor.
  4. Pentru ca un fapt să facă obiectul analizei muncii prin metoda incidentelor critice trebuie să
    îndeplinească unele condiţii, printre care:
    a. să indice timpul alocat sarcinii apărute; să descrie dificultatea realizării; să descrie resursele
    individuale care se vor utiliza;
    b. să vizeze stabilirea unei relaţii între incident şi lucrător; să fie descrise unele date factuale cu
    privire la persoana implicată; să clarifice aspectele tipice care au condus la producerea acestuia;
    c. să vizeze stabilirea unei relaţii între incident şi lucrător; să fie specific; să fie focalizat pe un
    comportament observabil, manifestat în timpul muncii;
    d. să fie specific; să fie focalizat pe un comportament observabil, manifestat în timpul muncii; să
    poată descrie contextul în care a apărut; să conducă la indicarea efectelor rezultate.
  5. Unitate de bază a analizei muncii în tehnica denumită analiza funcţională a postului este:
    a. lucrătorul;
    b. utilajul;
    c. postul de muncă;
    d. sarcina.
  6. Principalele categorii de predictori utilizaţi în selecţia psihologică a personalului sunt:
    a. aptitudinile cognitive; trăsăturile de personalitate;
    b. informaţiile biografice; aptitudinile cognitive; aptitudinile de relaţionare;
    c. aptitudinile cognitive; trăsăturile de personalitate; aptitudinile fizice;
    d. care se bazează pe diferenţele individuale; care se bazează pe o metodă de măsurare a unor
    cunoştinţe şi abilităţi; pentru predicţia comportamentelor indezirabile.
  7. Autorul modelului aptitudinilor cognitive care, pe lângă factorul general (g), recunoaşte şapte factori
    specifici, este:
    a. Thurstone;
    b. Spearman;
    c. Terman;
    d. Cattell.
    2 din 3
  8. Având în vedere faptul că, în procesul de selecţie, cei mai bun predictori pentru performanţă sunt din
    rândul aptitudinilor cognitive, care este valoarea optimă a coeficientului de corelaţie (r) atunci când
    sunt puse în relaţie cele două dimensiuni (aptitudinile cognitive şi performanţa)?
    a. aproximativ 0,75;
    b. aproximativ 0,50;
    c. peste 0,30;
    d. peste 0,55.
  9. Dacă în procesul de selecţie luăm în considerare unele caracteristici precum: forţa statică,
    flexibilitatea dinamică, coordonarea corporală, rezistenţa generală şi echilibrul, apreciem că acestea
    sunt caracteristici care apaţin?
    a. aptitudinilor speciale;
    b. trăsăturilor de personalitate;
    c. structurii de personalitate;
    d. aptitudinilor fizice.
  10. O caracteristică specifică metodei Centrului de evaluare, utilizată în procesul de selecţie
    psihologică, care o deosebeşte de alte metode poate consta în:
    a. modul de desfăşurare a interviului psihologic;
    b. utilizarea eşantioanelor de sarcină;
    c. utilizarea testelor situaţionale;
    d. manipularea variabilelor, respectiv a predictorilor.
  11. Elton Mayo este cunoscut în istoria psihologiei pentru studiile efectuate în perioada 1927-1939,
    referitoare la:
    a. relaţia dintre condiţiile de mediu şi performanţa în muncă;
    b. relaţia dintre condiţiile fizice şi satisfacţia personalului;
    c. relaţia dintre satisfacţia personalului şi performanţa în muncă;
    d. relaţia dintre diferite variabile psihologice şi performanţa în muncă.
  12. Ambianţa sonoră reprezintă un factor relevant în mediul de muncă, astfel încât pe măsură ce creşte
    intensitate sonoră apar şi unele consecinţe negative care se referă la următoarele categorii de efecte:
    a. efecte asupra performanţei în muncă; efecte asupra satisfacţiei individuale;
    b. efecte asupra sarcinilor de monitorizare şi de vigilenţă; efecte asupra performanţei în muncă;
    c. efecte în planul reacţiilor fiziologice; efecte asupra funcţiilor cognitive; efecte în registrul
    eficienţei profesionale;
    d. efecte asupra calităţii comunicării; efecte nonauditive; efecte asupra funcţiilor cognitive; efecte
    asupra performanţei psihomotorii.
  13. Se cunoaşte faptul că deficitul de luminozitate în anumite medii de muncă, ca factor al ambianţei
    luminoase, are consecinţe în planul performanţei umane. Care sunt soluţiile care ar putea compensa
    deficitul?
    a. iluminarea artificială; reducerea activităţilor desfăşurate pe timp de întuneric;
    b. utilizarea reflectoarelor; a lanternelor; a rachetelor de iluminare; a acumulatorilor portabili; a
    generatoarelor;
    c. iluminarea artificială (reflectoare, lanterne, rachete de semnalizare); utilizarea sistemelor de
    vedere pe timp de noapte (Night Vision Goggles/N.V.G.);
    d. utilizarea sistemelor de vedere pe timp de noapte.
  14. Luând în considerare factorul condiţiile de temperatură la locul de muncă, cel mai mic risc de
    accidente cu cauzalitate termică se situează în intervalul:
    a. 37-37,5 grade;
    b. 38,8-40 grade;
    c. 21-26,6 grade;
    d. 20-21 grade.
    3 din 3
  15. Expunerea prelungită la vibraţii, în mediul de muncă, poate produce aşa-numitul sindrom al
    degetului alb, care reprezintă:
    a. o boală determinată de deficitul circulaţiei sanguine la nivelul extremităţilor;
    b. un efect similar tremorului;
    c. o frecvenţă de rezonanţă a organelor interne de 3-6 Hz.;
    d. dificultăţi ale percepţiei combinate cu dificultăţi ale membrelor.
  16. Luând în considerare teoria predispoziţiei la accident şi importanţa siguranţei muncii, cele mai
    importante direcţii de cercetare în acest sens pot fi:
    a. factorul uman şi predispoziţia la accidente; cauzalitatea multiplă a accidentelor de muncă;
    b. factorii individuali de risc; contoversa dintre muncă şi egalitatea şanselor fiecărei persoană la
    muncă;
    c. condiţia psihică şi profesională de moment; experienţa profesională specifică; aptitudinea
    psihică bazală;
    d. efectul cumulativ al stresului cotidian; stilul de răspuns la factorii situaţionali de stres;
    caracteristicile de personalitate; performanţa neurocognitivă.
  17. Elaborarea chestionarului Social Readjustment Rating Scala (Holmes şi Rahe, 1967) a avut ca
    fundament una dintre următoarele concepţii teoretice:
    a. diferenţele individuale sunt relevante în predispoziţia la accidente;
    b. schimbările pe care o persoană trebuie să la înfrunte au caracter cumulativ şi contribuie la
    reducerea duratei de viaţă;
    c. latura dinamico-energetică a personalităţii face ca persoana să se expună la situaţii cu riscuri
    crescute;
    d. adaptarea şi mecanismele de coping sunt direct răspunzătoare de predispoziţia la accident.
  18. Într-un studiu din 1988 elaborat de Hansen (apud. Popa, 2008), referitor la relaţia dintre
    carcteristicile de personalitate şi angajarea în accidente, au fost evidenţiate următoarele dimensiuni:
    a. locul controlului; extraversia; agresivitatea; dificultăţile de adaptare profesională; nevrozismul;
    impulsivitatea;
    b. temperamentul; cei cinci mari factori de personalitate; condiţiile de muncă;
    c. dificultăţile de relaţionare; tendinţa spre reacţii impusive; egocentrismul;
    d. tendinţa de dominare; stilul de interrelaţionare; agresivitatea; dizarmoniile.
  19. Dificultatea de a aduce dovezi ştiinţifice cu privire la predispoziţia psihologică către accident
    derivă din:
    a. Psihologia muncii nu are ca obiect de activitate studiul accidentelor de muncă, întrucât de
    acestea se ocupă alte ştiinţe, precum şi organele judiciare;
    b. factorii psihologici implicaţi sau determinanţi ai accidentelor de muncă nu pot fi deduşi, întrucât
    sunt implicaţi o serie de factori de natură tehnică, materială, socială, financiară sau care ţin de
    organizaţie;
    c. metodele, tehnicile şi instrumentele de evaluare sunt neadecvate pentru acest tip de studiu;
    d. accidentele de muncă sunt rare, iar cauzele sunt de natură umană; evaluările psihologice postaccident sunt imposibile sau irelevante.
  20. Relaţia dintre aptitudinile cognitive şi performanţa profesională este atenuată de experienţa
    profesională. Luând în considerare concluzia anterioară, care aparţine lui Schmidt şi Hunter (apud.
    Popa, 2008), dar şi faptul că ne raportăm la o experienţă cuprinsă între 3 şi 12 ani, corelaţiile vor avea
    valori între:
    a. 0.50 şi 0,75;
    b. 0,45 şi 0,55;
    c. 0,35 şi 0,59;
    d. 0,30 şi 0,90.